“1.Descriere

Termenul medical pentru „cherry eye”este prolapsul glandei nictitante, ce este glanda accesorie a pleoapei a lll-a. Spre deosebire de om, cainii au o „pleoapa a lll-a” ce este prevazuta cu o glanda lacrimala si este localizata in coltul nazal al fiecarui ochi. In conditii normale, aceasta glanda nu este vizibila si are un rol important in productia de lacrimi. Din anumite motive, glanda pleoapei a lll-a prolabeaza sau iese din pozitia sa normala si se inflameaza producand afectiunea cunoscuta sub denumirea de „cherry eye”.

2.Predispozitia in functie de rasa,varsta si sex

Orice caine poate dezvolta aceasta afectiune, dar exista cateva rase ce par sa aiba o incidenta mai mare in a o dezvolta la unul dintre ochi sau chiar la ambii.Dintre aceste rase amintim: Beagle-ul, Bloodhound-ul, Boston terrier-ul, Bull terrier-ul, Saint Bernard-ul si Shar-pei-ul.

Cherry eye este o afectiune intalnita in special la cainii tineri pana la varsta de 2 ani, iar in ceea ce priveste incidenta in functie de sex, observam ca atat masculii, cat si femelele sunt afectati in mod egal.

3.Motivele aparitiei acestei afectiuni

Cauza exacta a aparitiei acestei afectiuni nu este pe deplin cunoscuta, dar exista o teorie potrivit careia aceasta problema medicala s-ar datora unei slabiri a tesutului conjunctiv care fixeaza glanda de structurile oculare din jur. Slabirea tesutului conjunctiv ii permite glandei sa paraseasca pozitia sa normala.Din momentul in care glanda prolabeaza si este  expusa aerului uscat si factorilor iritanti, ea se poate infecta. Adesea, glanda se irita, se inroseste si se inflameaza. Uneori putem constata prezenta unei secretii mucoase. Daca animalele nesupravegheate incep sa se scarpine pot leza si mai mult glanda sau isi pot provoca chiar un ulcer pe suprafata ochiului.

4. Tratamenul

Tratamentele locale sau injectabile cu antibiotice si antiinflamatorii sunt rareori eficiente in reducerea glandei si nu permit corectarea afectiunii fara interventie chirurgicala.

Tratamentul prolapsului glandei accesorii a pleoapei a lll-a este foarte simplu si consta in repozitionarea chirurgicala a glandei, interventia durand 5 minute pentru fiecare ochi. Avand in vedere ca glanda expusa prezinta un risc mai mare de a se leza si mai mult sau de a se infecta, repunerea chirurgicala prompta este cea mai buna solutie.

O alta metoda chirurgicala folosita este indepartarea glandei. In ciuda aspectului placut obtinut in urma interventiei, aceasta metoda nu este recomandata deoarece se reduce productia de lacrimi cu 30%. O productie scazuta de lacrimi reprezinta o problema in special pentru rasele predispuse la keratoconjunctivita sicca .

5.Prognosticul

·         In cazul in care afectiunea nu se trateaza. Inainte de a fi pe deplin cunoscut rolul membranei nictitante, tratamentul era considerat optional. Aceasta glanda produce 40-50% din cantitatea de lacrimi. Lasata expusa pentru o perioada lunga de timp, risca sa sufere multiple traume si infectii, avand ca si consecinta scaderea drastica a productiei de lacrimi lasand ochiul neprotejat.

·         In urma unui tratament corespunzator anumalele se refac in totalitate, putand duce un trai normal. In urma operatiei este necesara aplicarea unul unguent cu atibiotic de 3 ori pe zi, timp de 2 saptamani. In cazul unui tratament chirurgical posibilitatea aparitiei unei recidive este 0-4% .”

           Cozmina Tudor- Medic Veterinar

The post Cherry eye appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

Ideal ar fi ca periajul sa se execute zilnic, insa este suficient daca reusiti un periaj temeinic de 3-4 ori pe parcursul unei saptamani.

Periajul este foarte sanatos pentru companionul tau, intrucat, pe langa beneficiile igienice, activeaza o buna circulatie la nivel cutanat.

De asemenea, prin periaj se elimina si stratul de celule neviabile si impuritatile de la nivel cutanat, lasand astfel ca pielea sa respire.

Indicat este sa folositi o perie echipata cu bumbi la fiecare capat de metal. Terminati periajul folosind un pieptene, deoarece are cadrul larg si in acest fel evitati sa trageti foarte mult de blana. Periajul il veti efectua atat in sensul cresterii firelor de par cat si in sens invers.

Ideal ar fi sa nu ii faceti baie mai des de o data la doua luni. Imbaierea mai frecventa poate fi daunatoare atat pentru calitatea firului de par , cat si pentru echilibrul pielii sale. Periajul va fi suficient pentru a indeparta praful.

Periati si descurcati blana companionului dumneavoastra, inainte de baie. Uscati-l folosind unul sau mai multe prosoape, dupa imbaiere. Folositi produse cosmetice speciale pentru tipul de blana al companionului dumneavoastra.

In perioadele de naparlire si nu numai, va recomandam sa administrati animalului dumneavoastra de companie, suplimente speciale pentru blana si piele. Inainte, insa, consultati medicul veterinar pentru a afla exact ceea ce i se potriveste, dozele si perioada in care trebuie administrate.

Noi recomandam :

•  Dermal Forte Caps – Movital
•  Uleiul de somon
•  Vitaderm

Temperaturi ridicate, umiditate si mult soare , o combinatie nefericita atat pentru catei cat si pentru pisici.

In timpul verii, cainii pot fi supusi foarte usor disconfortului fizic, socului termic si insolatiei.

Ce trebuie sa faceti in cazul in care nu doriti sa va tundeti animalul de companie:

• periati-l zilnic, sau la un interval de maxim 3 zile, pentru a preveni formarea caltilor, in caz contrar, parul incalcit poate deveni ‘adapost’ pentru paraziti si se vor forma conditii prielnice pentru micoze, infectii cutanate si eczeme;
• evitati umezeala; pastrarea umiditatii in apropierea pielii duce la formarea ranilor care in timp pot deveni profunde si greu de tratat;
• tineti cateii la umbra si in locuri aerisite atunci cand este foarte cald;
• asigurati-le in permanenta apa curata.

Daca aveti un animal de comanie cu blana scurta ( doberman, dog german, labrador ) va recomand sa folositi o perie tip trimmer.

Pentru ingrijirea blanii va recomandam:

• perie tesala cu protectie la capete
• pieptene
• manusa periaj
• perie trimmer
• perie deasa
• descalcitor.”

Oana Comiselu- Asistent Veterinar

The post O blana lucioasa, sanatoasa si mai putin par in casa ! appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

• Temperatura :37,8-39,5;
• Respiratia :20-30 resp/min;
• Pulsul :140-240 batai/min.

Fiziologia reproductiei

• Durata ciclului sexual :21 de zile
• Durata caldurilor :2-19 zile
• Momentul ovulatiei :Spontana
• Aparitia caldurilor dupa fatare :2 luni
• Gestatia :58-62 de zile
• Maturitate sexuala :F 6-10 luni/M 7-8 luni
• Varsta optima pentru reproductie :1 an
• Durata vietii sexuale :8-9 ani

Schema de vaccinare si deparazitare

Deparazitarea interna: Prima deparazitare interna se poate face la varsta de 14 zile , urmand sa se repete o data la 14 zile de minim 2-3 ori, ulterior deparazitarea efectuandu-se de minim 2 ori pe an . Este de preferat ca deparazitarea interna sa fie efectuata de un medic veterinar.

Deparazitarea externa: pentru pui se face numai in caz de urgenta si numai cu produse speciale pentru pui.
Pana la varsta de 7-8 saptamani, pisoii sunt protejati de anticorpii maternali.De aceea, va recomandam efectuarea vaccinarii dupa aceasta varsta.

7-9 saptamani –vaccin trivalent impotriva rinotraheitei virale, calicivirozei, panleucopeniei feline;
11-14 saptamani- vaccin trivalent impotriva rinotraheitei virale, calicivirozei, panleucopeniei feline si rabiei;

Schema de mai sus este pur informativa. Medicul veterinar este singurul in masura sa stabileasca programul vaccinal pentru animal in functie de contextul epidemiologic si de legislatia in viguare.
Vaccinarea va fi precedata de administrarea unui deparazitant intern.Daca este cazul se va administra si un deparazitant extern ( produsele folosite fiind alese de medical veterinar ).

Reguli de intretinere a puiului in perioada de vaccinare:

- Nu se tine in curte sau alta zona supusa intemperiilor (ex. Balcon)
- Nu se tine intr-un spatiu comun cu alt animal (exceptand ceilalti membrii cuibului) chiar daca acesta este deparazitat si vaccinat corespunzator, sau intr-un mediu in care a decedat un animal.
- Nu se transporta in conditii extreme de temperatura sau umiditate.
- Se fereste de contactul cu substante toxice sau ingerarea unor corpuri straine.

Reguli de alimentatie

Pentru a asigura pisicii o viata lunga si o sanatate durabila este necesar ca alimentatia sa indeplineasca cerintele individuale, in functie de varsta si de starea fiziologica. Aceasta inseamna ca ratia trebuie sa varieze cantitativ, dar si calitativ, pe masura ce animalul creste, inainteaza in varsta si apoi imbatraneste.

Alimentatia corespunzatoare a pisicii poate fi asigurata de catre proprietar atunci cand
acesta cunoaste necesitatile si obiceiurile ei alimentare.
Pisica este un animal carnivor, care are exigente nutritionale deosebite, greu de asigurat
printr-un regim omnivor.

In timpul perioadelor de boala (tulburari gastro-intestinale, urinare, respiratorii, febra), pisica nu isi ajusteaza corespunzator consumul de apa si deshidratarea devine o amenintare serioasa, in plus, productia urinara este in cantitate redusa (multe pisici urineaza o singura data in 24 de ore), iar urina este foarte concentrata. Trebuie, deci, incurajat consumul de apa. Pisica trebuie sa aiba la dispozitie in permanenta apa proaspata, curata, in mai multe vase,de preferinta de inox sau ceramice.

In ceea ce priveste preferintele alimentare, pisica isi selecteaza hrana dupa miros;
textura si marimea bucatilor joaca de asemenea un rol important.
La varsta de 5-7 saptamani se fixeaza preferintele alimentare, pe care pisica le pastreaza intreaga viata. Este important sa oferim pisoilor o hrana variata si corespunzatoare varstei.

Trecerea de la un aliment la altul se realizeaza treptat.Se inlocuieste gradat pana la un sfert de portie pe saptamana, in asa fel incat schimbarea alimentatiei sa se faca intr-o luna.
Pisica mananca putin si des, atat ziua cat si noaptea, si prefera variatia alimentara.
Necesitatile proteice ale pisicilor sunt mai mari decat ale cainilor, de aceea hrana industriala pentru caini nu este potrivita pentru acestea.

Proteinele de origine animala preferate de pisici sunt: carnea de pui, peste, vita, organe, smantana, ou, lapte. Oasele de pui fierte trebuie excluse din alimentatie, pentru ca pisicile nu pot digera colagenul modificat termic. Ficatul crud poate avea efect laxativ, iar consumul de ficat pe perioade lungi produce hipervitaminoza A, manifestata prin episoade hemoragice si leziuni cutanate. Pestele crud contine antivitamina B l, astfel incat alimentatia indelungata cu peste crud are efecte toxice.

Pe langa proteine, este bine ca ratia zilnica sa contina grasimi de origine animala, precum si fibre, asigurate de cereale si de legume.
Hrana industriala este o hrana completa, echilibrata, existenta atat sub forma umeda, cat si uscata. Este foarte important ca unei pisici hranite exclusiv cu mancare industriala uscata sa nu-i lipseasca apa proaspata.
Hrana uscata prezinta avantajul ca se poate adapta usor la necesitatile variate ale pisicii in cursul unei vieti.

Pentru mai multe date si informatii consultati medicul veterinar.

The post Sfaturi utile pentru proprietarii de pisici appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

Displazia de sold

- este o anomalie a articulatiei coxofemurale care genereaza laxitate cu durere, schiopatura, jena in statiune, la ridicare si in mers.
- Poate fi unilaterala sau/si bilaterala
- In cauza bolii sunt incriminati factori genetici dar si nutritionali.
- Selectia excesiva pentru cainii cu trenul posterior mai lasat, cu unghiul jaretului mai accentuat prin modificare pozitiei femurului, predispune la modificari in articulatia soldului.
- Tratamentul in formele incipiente (gradul I) consta in administrarea de substante antialgice.
- Problemele se rezolva prin interventie chirurgicala de corectare a unuor unghiuri ososase sau chiar plastia articulatiei.

Displazia congenitala a cotului

- este o anomalie in formarea articulatiei humero-radio-ulnare
- se manifesta clinic prin schiopatura si celelalte semne ale artrozei, eventual artrita cronica.
- Tratamentul este medicamentos, conservator, cu substante antialgice si antiinflamatorii;
- Interventia chirurgicala este necesara in formele avansate. Ca si in cazul displaziei de sold, se recomanda eliminarea de la reproductie a exemplarelor afectate.

Bursita (higroma) cotului

- reprezinta inflamatia pungii mucoase, subcutanate, situate pe capul olecranului (extremitatea proximala a ulnei)
- este cauzata de traumatisme minime dar continue in regiunea cotului.

Factori predispozanti :
• padocul stramt/ cusca mica
• lipsa asternutului/ unei saltele in locul de odihna sau legarea din scurt a animalului.
• la unii caini, bursita este o consecinta a pozitiei “pe burta“ (sternoabdominal) pe podea tare cu labele intinse inainte (apar forte de compresiune pe coate). Astfel, pe varful olecranului apare o tumefactie (umflatura) ce poate ajunge sa aiba marimea unui ou de gaina. Aceasta umflatura se mareste repede, avand la inceput o consistenta tare, apoi fluctuanta.
• Cronicizarea procesului inflamator duce la o tumefactie nedureroasa, rece, consistenta moale fluctuanta. In interiorul pungii (umflaturii) se afla un lichid seros la inceput, care se poate infecta, producand bursita infectata, purulenta, ce poate fistuliza.

In general, bursitele nu dau schiopaturi.
Tratamentul initial consta in aplicarea unor comprese reci sau efectuarea unor pensulatii cu tinctura de Iod.
Se poate face punctie si eliminarea lichidului, dar recidiva este iminenta.
Interventia chirurgicala, prin incizie in partea decliva si eliminarea continutului si a membranei mucoase, rezolva problema.
Pentru a preveni aparitia bursitei cotului, cainii trebuie tinuti in padocuri largi, prevazute cu asternut de saltea, in conditii de temperatura si umiditate normale. Se vor evita factorii favorizanti.

Atopia

Reprezinta o predispozitie genetica la sensibilizare cu exces de imunoglobine tip E prin anumiti alergeni cu manifestari imediate asupra pielii (eczema-dermatita atopica).

Etiologie
- sunt incriminati factori genetici, predispozitia individuala (boala evolueaza la unii subiecti in conditii identice – indivizi atopici)
- factori alimentari (proteina animala)
- se discuta despre o instabilitate autonoma a unor tesuturi fata de unii stimuli.

Factorii favorizanti
- diferite disendocrinii ( hipertiroidism si sindrom Cushing )
- carente vitamino-minerale
- conditii de mediu ( umiditate, temperatura ).

Cauze determinante/alergeni
- polen,
- saliva puricelui
- praf
- diferite medicamente (vaccinuri).

Se pot observa leziuni la nivelul pielii cu aspect eritematos (rosiatic), pustulos, scvamos, peste care intervine pruritul (mancarimea), care duce la grataj (scarpinat), rezultand zone fara par, infectate cu germeni banali.

Aceste leziuni apar, cu predilectie, in anumite zone si pot fi dispuse simetric:

- eczema dorsala – pe spate;
- eczema eritematoasa – subaxilara si pe fata interna a coapselor;
- eczema acuta umeda – frecventa vara si manifestata prin depilari localizate pe fata, spate si de-a lungul coloanei vertebrale.

Eczemele pot avea si alte localizari: pe laturile obrajilor, eminentele osoase, scrot, periocular, perivulvar.

Tratamentul este medicamentos – local si general – in functie de tipul leziunii si a antibiogramei.
Desensibilizarea cu antihistaminice sau cortizonice este esentiala.
De importanta majora este tratamentul igieno-dietetic – alimentatie echilibrata, cu excluderea carnii, si conditii bune de intretinere.
Se vor evita factorii predispozanti, favorizanti si determinanti.

Nefritele

Sunt fenomene inflamatorii care, prin cronicizare, duc la procese degenerative si reversibile (scleroza renala) si la insuficienta renala cronica cu sindrom uremic.

Nefropatiile sunt generate de mai multe cauze, printre care cea mai frecventa este infectia inaparenta cu leptospira.
De asemenea, pot avea si cauze toxice (diferite substante, medicamente, otravuri, metale) si infectioase (dezvoltarea unor procese infectioase).
Majoritatea cainilor ciobanesti, la o varsta avansata (8-10 ani) sufera de nefropatii cronice.
Sunt incriminati diferiti germeni si toxinele acestora. Se mai citeaza si cauze imune- autoimunopatii.

Clinic, fenomenele inflamatorii si degenerative se reflecta asupra starii generale a organismului: animalul este abatut, pozitie cifozata (din cauza durerii renale), prezinta sensibilitate foarte mare la palpatie in zona de proiectie a rinichilor, iar culoarea si consistenta urinei sunt modificate. Toate acestea pot culmina cu uremia, apoi sindromul uremic, reprezentat prin coma uremica. Tratamentul, in functie de cauze, consta in rehidratarea organismului, dezintoxicare si antibioterapie (foarte multi germeni sunt rezistenti la anumite antibiotice).

Dermatita interdigitala

Reprezinta inflamatia pielii din zona interdigitala. Clinic apare supuratia, pruritul, depilatia din cauza linsului, infectia netratata putand degenera in necroza.

Preventia presupune:

- evitarea umezelii, a frigului, a solutiilor caustice
- ferirea animalelor de contactul cu diverse corpuri contondente ce pot provoca leziuni interdigitale
- masuri de igiena (curatarea adaposturilor, toaleta interdigitala, taierea unghiilor)

Tratamentul este medicamentos cu antiinflamatoare si antibiotice (conform antibiogramei) pe cale generala, local cu dezinfectante si prafuri sicativante cu antibiotic.

Criptorhidia

Reprezinta lipsa unuia sau a ambelor testicule, care raman in abdomen, neefectuand migratia.
Fiind o maladie genetica, se vor elimina de la reproductie exemplarele afectate.
Tratamentul este chirurgical, prin castrare. Uneori se incearca readucerea testiculului in scrotum si pexia acestuia, manopera nejustificata din punct de vedere reproductiv, insa benefica, datorita eliminarii riscului de malignizare a testiculului din abdomen.

Prognatismul si brevignatismul

Reprezinta anomalii de conformatie a maxilei sau a mandibulei.
Prognatismul presupune lungirea maxilei sau a madibulei fata de normal (o mandibula mai mare in raport cu maxilarul – prognatism inferior; o maxila mai mare in raport cu mandibila – prognatism superior).

Brevignatismul presupune scurtarea maxilei sau a mandibulei fata de normal (brevignatism superior – scurtarea maxilei; brevignatism inferior – scurtarea mandibulei).

Generic se foloseste numai termenul de prognatism.
In cazul formelor usoare, tratamentul consta in folosirea unor aparate dentare. Animalele afectate vor fi excluse de la reproductie.

Dilatatia gastrica

Subiectul a fost dezvoltat la articolul precedent aici.

The post Ciobanescul german appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

SIMPTOMATOLOGIE

Pentru o mai buna percepere a simptomelor, le vom descrie pe faze, de la momentul debutului.

Faza I (de debut)

- semnele se pot confunda cu cele ale unei indigestii
- apar stari de neliniste, alternate cu momente de acalmie
- animalul respira dificil si saliveaza
- incearca sa vomite, fara a elimina continut gastric
- animalul priveste spre abdomen ( autoascultatie )
- se ridica si se aseaza, intinzandu-se pe burta in mod repetat
- toracele si abdomenul devin ca un butoi.

Faza II – stare generala agravata

- cainele este nelinistit, speriat, geme
- salivatia este foarte abundenta
- incercarile de a voma devin tot mai frecvente
- mucoasele aparente (gingii, limba, fata interna a pleoapelor) sunt rosiatice la inceput, apoi capata o culoare rosu inchis
- bataile inimii sunt frecvente (80-100 batai / min – la dogul german)
- abdomenul este foarte marit in volum, tare, sunand a gol la percutie.

Faza III – ultima faza, cea mai dramatica

- mucoasele aparente devin cianotice
- cainele nu se mai poate tine pe picioare si tremura
- abdomenul este exagerat de umflat, bataile inimii sunt foarte intense, respiratia este ampla si superficiala iar pulsul slab, filiform. In aceasta faza, moartea este iminenta.

Primul ajutor nu il poate acorda decat medicul veterinar. Necesita o interventie de maxima urgenta. Daca nu se intervine in timp util, dilatatia gastrica se poate complica cu torsinunea stomacului si moartea animalului.
Pentru medicul veterinar conteaza foarte mult anamneza (relatarea de catre proprietar a evenimentelor si a imprejurarilor producerii afectiunii), de aceea cainele trebuie adus de persoana in a carei grija se afla. La examenul cu raze Roentgen, fara substante de contrast, stomacul apare destins, iar organele abdominale impinse caudal (mult in spate).
Diagnosticul diferential se face in raport cu diferite tipuri de intoxicatii sau cu obstructia pilorului, cand voma apare in jet postprandial (dupa masa).

Prevenire
Predispozitia pentru dilatatia gastrica o au cainii cu pieptul adanc, animalele lacome, infometate, cele cu temperament mai agresiv.
Pentru a preveni aceasta afectiune, trebuie tinut cont de urmatoarele recomandari:
- cainii adulti, de talie mare, trebuie hraniti de 2-3 ori pe zi, iar tineretul de cel putin 3-4 ori/ zi;
- cainii nu trebuie sa fie agitati inainte de masa si dupa masa (cel putin o ora);
- chiar daca apa este lasata la dispozitia cainelui, aceasta trebuie ridicata cel putin o ora dupa masa;
- pentru cainii de talie mare, castroanele cu mancare trebuie sa fie asezate pe cat posibil la inaltime, pentru a reduce volumul de aer ingerat in timpul mesei (regula contestata de unii specialisti, care sustin contrariul);
- schimbarea alimentatiei trebuie facuta treptat pe parcursul a 3-5 zile, niciodata brusc;
- cainii din rasele predispuse trebuie hraniti individual, intr-un loc linistit;
- nu se vor hrani cainii inainte de a fi transportati pe distante lung;.
- In timpul transportului trebuie evitata franarea si accelerarea brusca;
- Se vor evita alimentele fermentescibile: mazare, fasole, varza;
- Se vor supraveghea animalele cu alotriofagie (sindrom de pica – ingerarea de obiecte sau alimente necomestibile);
- Se va evita consumul de oase de pasare sau de miel (falange, vertebre) pe care cainele le inghite fara a le mesteca;
- Femelele in timpul parturitiei (fatarii) se vor supraveghea atent, deoarece, din cauza contractiilor musculare abdominale, poate aparea dilatatia gastrica.

Recomandam sa nu se achizitioneze animale provenite din parinti care au dezvoltat sindromul de dilatatie gastrica, deoarece, printre cauze, este incriminata si transmiterea genetica.
Proprietarii cainilor care au facut dilatatie gastrica vor tine la curent medicul veterinar despre starea de sanatate a animalului, pentru a preveni o recidiva (care, de obicei, este iminenta in cazul in care nu s-a efectuat fixarea chirurgicala a stomacului).

The post Dilatatia gastrica appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

• · Temperatura normala a corpului cainelui este cuprinsa intre 38 si 39 grade C.
• · Frecventa respiratorie: cca 10-40 respiratii/minut
• · Puls: 60-70 batai pe minut la caini adulti de talie medie si mare, 120-180 batai pe minut la rasele mici, 200-220 batai pe minut la pui.
• · Perioada de ovulatie (caldurile) apare in general de doua ori pe an, avand o durata medie de 14-21 de zile, perioada optima pentru imperechere fiind intre a 9-a si a 13-a zi.
• · Durata perioadei de gestatie este cuprinsa intre 57 si 63 de zile. Varsta media a pubertatii: 7-10 luni la mascul si 6-12 luni la femela.

Schema de vaccinare si deparazitarile

• Deparazitarea interna: prima deparazitare interna se face la varsta de 4-5 saptamani, repetandu-se la 12-14 zile; ulterior, deparazitarea se efectueaza o data la 3-4 luni (de 3-4 ori pe an)
• Deparazitarea externa pentru pui se face numai in caz de urgenta si numai cu produse speciale pentru pui. Este de preferat ca deparazitarea interna sa fie efectuata de un medic veterinar.
• Vaccinarea: se va face in principiu o data la 14 zile, incepand cu varsta de 6 saptamani, fiind obligatoriu precedata de o deparazitare.
• Vaccinarea corecta este o conditie esentiala pentru mentinerea sanatatii catelului dvs. Iata mai jos o schema simpla de vaccinare pentru canide:
  • 6 saptamani: vaccin impotriva parvovirozei
  • 8 saptamani: vaccin polivalent
  • 10 saptamani: vaccin impotriva coronavirozei
  • 12 saptamani: vaccin polivalent (rapel)
  • 14 saptamani: vaccin impotriva coronavirozei
  • 6 luni: vaccin antirabic

Pana la incheierea acestei perioade, respectiv in primele 14 saptamani de viata, puiul nu trebuie scos deloc afara (exceptand situatiile speciale, precum vizita la medicul veterinar) si nu se spala.

Vaccinul polivalent si cel antirabic se repeta anual.

Vaccinarea si deparazitarea interna trebuie efectuate numai de medicul veterinar, care va alege schema potrivita pentru varsta animalului.

Reguli de intretinere a puiului in perioada de vaccinare:

• Nu se tine in curte sau alta zona supusa intemperiilor (ex. balcon)
• Nu se tine intr-un spatiu comun cu alt animal (exceptand ceilalti membri ai cuibului), chiar daca acesta este deparazitat si vaccinat corespunzator, sau intr-un mediu in care a decedat un animal.
• Nu se transporta in conditii extreme de temperatura sau umiditate.
• Se fereste de contactul cu substante toxice sau ingerarea unor corpuri straine.

Reguli de alimentatie:

Meniul cainilor difera in functie de varsta, rasa si chiar individ.

In cazul raselor sau indivizilor predispusi la afectiuni dermatologice, ale ficatului sau care manifesta o sensibilitate a sistemului digestiv, pentru stabilirea unui regim alimentar optim, este necesara contactarea medicului veterinar.

Elemente nutritive indicate pentru un regim alimentar complet si sanatos in perioda de crestere:

• orez sau arpacas (fiert in prealabil foarte bine)
• supa de pui/vita fara oase
• oase de vita mari, foarte bine fierte
• un galbenus de ou pe saptamana
• branza dulce, iaurt (fara zer)
• biscuiti simpli
• mamaliga
• legume (morcov, telina, pastarnac, ardei gras, rosii) fierte sau crude
• conserve sau hrana uscata pentru pui (junior); recomandabila fiind alegerea produselor premium: Belcando, Royal Canin, Hills, Pro Plan etc.

Interzis in alimentatie!

• carnea de porc
• oasele de porc, peste sau pasare
• fasolea, mazarea, varza, cartoful, ceapa, spanacul (toate legumele care contin o cantitate mare de amidon sau fermenteaza)
• branza sarata, cascavalul, sau branzeturile fermentate
• grasimile animale in exces sau prajelile
• mezelurile de orice tip
• albusul de ou
• painea proaspata
• ciorbele
• bauturile alcoolice sau acidulate
• dulciurile

Indiferent de varsta si rasa cainelui, orice aliment va fi introdus treptat in alimentatie pentru a evita indigestia alimentara.

Din momentul trecerii exclusiv pe hrana uscata, asigurati cainelui apa la dispozitie in permanenta.

Indiferent de calitatea si cantitatea hranei administrate, suplimentarea cu vitamine si minerale este obligatorie.

Trecerea de la regimul alimentar bazat exclusiv pe lapte matern la un regim nutritiv complex incepe treptat, la varsta de 4-6 saptamani. Pentru inceput se prefera hrana cat mai lichida.

Odata cu cresterea in varsta a puiului, se poate reduce cantitatea de hrana umeda in favoarea celei uscate.

Intre 6 si 8 saptamani este recomandabil un regim nutritiv, care cuprinde 6 mese pe zi, cat mai bogate in minerale si vitamine.

Din cea de-a doua luna de viata puteti elimina treptat cate o masa, pana la varsta de 6 luni, cand este de preferat sa ajungeti pana la 2-3 mese zilnic.

Dupa primul an, puteti hrani cainele o data sau de doua ori pe zi, asigurand insa necesarul caloric si mineral optim unei bune dezvoltari a acestuia.

Pentru mai multe detalii, consultati medicul veterinar.

The post Sfaturi utile pentru proprietarii de caini appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

Cel mai des intalnit simptom este o tuse uscata zguduitoare urmata uneori de ragaieli. Totusi, cainii continua sa manance si sa fie activi. De multe ori, aceasta apare la scurt timp dupa ce a intrat in contact cu alti caini. In multe cazuri severe, simptomele pot progresa si include letargie, febra, pneumonie si in unele se ajunge la moarte. In majoritatea cazurilor apare la cainii nevaccinati.

Diagnosticare

Este de obicei bazata pe simptome si istoria recenta a expunerii animalului printre alti caini. Cultura de bacterii, izolarea virusului si analiza de sange pot fi efectuate pentru a verifica agentii individuali ai bolii.

Tratament

Sunt doua modalitati de tratament care depind de severitatea bolii. In cazul celei mai usoare forme a bolii pot fi folosite antibioticele. Tratand aceste cazuri usoare, nu se excude posibilitatea de a raspandi in aceasta perioada boala. In completare antitusivele pot fi folosite in cazurile usoare. In situatiile mai complicate cand animalul nu mananca, are febra si arata semne de pneumonie, se folosesc antibioticele, cum ar fi: doxiciclina, clavamox.

Oricum foarte multe posibilitati sunt disponibile. Steroizii sau medicamentele care scad tusea nu sunt de obicei recomandati datorita riscului de a curata orice fluid sau mucoasa in cazul pacientilor cu pneumonie. Terapia cu aerosoli poate fi, de asemenea , folosita. In cazurile medii sau severe, pneumonia poate genera moartea daca nu este tratata corespunzator.

Preventia

Cea mai buna prevenire a bolii este sa nu va expuneti cainele in zonele cu animale ce par bolnave.

Vaccinati cainele daca aceasta expunere nu poate fi evitata.

Aceste vaccinuri nu ofera suficienta protectie impotriva virusului, decat daca le administrezi periodic.

Exista un vaccin intranazal si un vaccin injectabil impotriva infectiei cu bordetella. Nici un vaccin nu poate preveni in totalitate o infectie cu bordetella. Pentru vaccinul injectabil, 2 doze trebuiesc administrate timp de 3-4 sapatamani, protectia neavand loc, decat la 1-2 saptamani dupa cea de-a doua injectie. Cel mai folosit, pentru o mai buna protectie, este vaccinul intranazal contra parainfluentei cat si contra infectiei cu bordetella. Vaccinurile intranazale creeaza imunitate si reduce incidenta semnelor de boala. Vaccinul trebuie utilizat la catelusi chiar de la 3 saptamani de viata, doar o singura doza este necesara pentru a oferi protectie care are loc dupa 3-4 zile de la administrare.Sunt cateva precautii si avertizari care trebuiesc observate la aceasta vaccinare. Unii caini vor dezvolta dupa administrarea vaccinului semne usoare asemanatoare cu traheobronsita. Aceste simptome pot dura cateva zile si cainele isi va reveni fara tratament. Cainii care sunt vaccinati pot, de asemenea, gazdui virusul mai putin de 72 de ore. Este nevoie de pana la 4 zile dupa vaccinare ca sa si dezvolte imunitatea cainelui.

Nu este recomandat ca unui caine sa ii fie administrat vacccinul intranazal in termen de 72 de ore de cand a intrat in contact cu alti caini susceptibili. Incercati sa ii administrati vaccinul cu cel putin 4-7 zile inainte de a intra in contact cu alti caini. In acest mod iti protejezi cainele de a se infecta de la alti caini.In canisele unde apare, traheobronsita infectioasa este o problema strict igienica care, in primul rand, trebuie evitata prin curatarea si dezinfectarea custilor, mentinerea igienii mancarii si a containerelor cu apa. Custile care sunt in interiorul casei trebuiesc aerisite. Agentii care cauzeaza traheobronsita pot fi transmisi prin atingere sau pe haine la fel de bine ca prin aer, asa ca animalele infectate trebuiesc izolate si trebuie sa purtam manusi si sa ne spalam pe maini atunci cand le facem curatenie, pentru a evita raspandirea. Dupa vaccinarea initiala a cateilor anual este recomandabil un rapel. Cainii care au un nivel ridicat de risc sunt vaccinati la fiecare 6 luni.

The post Traheobronsita infectioasa (tusea de canisa) appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

Virusul este usor inactivat de substantele decontaminante,  avand o rezistenta scazuta la factorii de mediu (precum uscaciunea), rezistand la temperatura camerei doar cateva ore.

Totusi, in medii umbrite, umede si cu temperaturi scazute, usor peste 0 grade Celsius, virusul poate rezista cateva sapamani.

In anul 1905, Henri Carre a descris pentru prima data simptomatologia acestei boli la cainele domestic, aceasta specie avand un rol important in raspandirea bolii la nivel global, inclusiv cu afectarea faunei salbatice.

Receptivitatea maxima fata de acest virus se situeaza in jurul varstei de 6 luni, putand afecta cateii intre 3 luni si 1,5 ani. Rareori fac aceasta boala cainii adulti sau cateii vaccinati.

Infectia are loc pe cale respiratorie (de cele mai multe ori) sau digestiva, prin intermediul aerosolilor exprimati de animalele bolnave in timpul stranutului sau tusei.

Virusul poate fi vehiculat si de catre om si transmis animalelor receptive. De asemenea, virusul poate fi transportat de sursele de apa contaminate cu urina sau secretii/exudate provenite de la animalele bolnave.

Dupa contaminare si  infectie, replicarea virusului se produce de obicei in formatiunile limfoide asociate cailor respiratorii. Ulterior, replicarea virusului are loc in epiteliile aparatului urinar, digestiv, precum si in sistemul nervos central si in nervii optici. Evolutia bolii urmareste replicarea virala in aceste tesuturi.

Amploarea viremiei (prezenta virusului in sange si diverse tesuturi si organe) este dependenta de nivelul imunitatii umorale specifice (anticorpi specifici impotriva virusului maladiei Carre) in faza viremica.

Evolutia bolii este variabila. De obicei, primele semne apar la cateva zile de la infectie si trec neobservate (de cele mai multe ori), manifestandu-se prin febra si leucopenie (scaderea numarului de leucocite). Dupa doua-trei zile, febra scade, reaparand dupa aproximativ 2 saptamani, insotita de obicei de conjunctivita si semne respiratorii (scurgeri nazale, tuse) sau, mai rar, gastrointestinale (diaree).

De asemenea, pot aparea hiperkeratoza palmara si plantara (ingrosarea stratului cornos al pernutelor) si a planului nazal, precum si dermatita pustuloasa.

Dupa o perioada de timp variabila, pot aparea semne neurologice secundare encefalomielitei sau meningoencefalitei. Semnele neurologice debuteaza de obicei cu contractii involuntare ale unor muschi sau grupuri de muschi. Ulterior, se pot instala si alte semne mai grave: convulsii asemanatoare cu cele din epilepsie, cu hipersalivatie si contractarea musculaturii mandibulei, decubit lateral, ataxie (pierderea echilibrului), deteriorarea capacitatilor motorii, hipersestezie (perceptia exagerata a durerii).

Mortalitatea este direct proportionala cu statusul imun al individului afectat. De obicei, odata cu instalarea semnelor neurologice, mortalitatea este de peste 90%. Pacientii care trec de faza de evolutie cu manifestari nervoase raman, de regula, cu sechele neurologice de mai mica sau mai mare amploare, ramanand totodata transmitatori de virus pe o perioada de cateva luni.

Diagnosticul se bazeaza pe semnele clinice, corelate cu examenul de depistare al virusului maladiei Carre la nivel conjunctival.

Sindromul febril insotit de manifestari multisistemice trebuie sa conduca la  diagnosticul de suspiciune pentru maladia Carre.

Diagnosticul diferential se va face cu alte boli care se manifesta cu sindrom febril si semne respiratorii si neurologice.

Tratamentul consta in administrarea de anticorpi monoclonali impotriva virusului maladiei Carre in fazele precoce de evolutie (Canglob D Forte). Totodata se instaureaza un tratament simptomatic ce vizeaza echilibrarea hidrolelectrolitica, combaterea infectiilor bacteriene secundare, moderarea hipertermiei si a manifestarilor neurologice.

Preventia se va face prin vaccinarea puilor, DUPA VARSTA DE 6 SAPTAMANI. Vaccinarea precoce este ineficienta, din cauza inactivarii rapide a particulelor virale vaccinale de catre anticorpii maternali, seroconversia (producerea de anticorpi impotriva virusului cu care s-a vaccinat) fiind astfel INCOMPLETA. De asemenea, hipervaccinarea mamelor de catre crescatori duce la niveluri inalte si persistente ale anticorpilor maternali la puii rezultati din acestea.

O solutie in scopul obtinerii unei seroconversii satisfacatoare, chiar si in conditiile unui nivel relativ ridicat de anticorpi maternali, este vaccinarea initiala cu vaccinuri ce contin atat virusul maladiei Carre viu modificat, cat si virusul variolei umane. Ulterior, se va repeta vaccinarea cu vaccin viu modificat de cel putin inca doua ori, respectandu-se un interval de 3 saptamani intre doua vaccinari succesive.

Vaccinarea se va face intotdeauna la puii aflati intr-o stare de sanatate buna si dupa o deparazitare externa si interna corespunzatoare, evitandu-se vaccinarea in perioadele de stress induse de transport sau adaptarea la un nou mediu de viata.

Ulterior, in zonele in care aceasta boala evolueaza frecvent, vaccinarea anuala este esentiala.

The post Maladia Carre (Jigodia) appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

Virusul patrunde in organism in urma contactului cu fecale contaminate, prin hrana contaminata, si mai putin prin contact direct.

Odata ajuns in organism, ataca limfonodulii, maduva hematogena, distrugand celulele albe si apoi, prin sange, ajunge in intestinul subtire. Aici distruge celulele mucoasei intestinale, astfel incat bacteriile care se dezvolta in mod normal in intestin ajung in sange. Procesele normale de absorbtie intestinala nu se mai produc si astfel animalul ajunge la deshidratare severa.

Parvoviroza ataca deci in doua moduri: prin toxine eliberate de bacterii si prin deshidratare violenta (diaree cu urme de sange si mucus, voma).

Cei mai predispusi la aceasta boala sunt puii (2-6 luni) si adolescentii, datorita insuficientei dezvoltari a sistemului imunitar. Puii primesc anticorpii prin colostru (laptele matern, supt in primele zile de viata), insa acesti anticorpi nu sunt suficienti pentru lupta impotriva unei eventuale infectii.

Prevenire

De aceea, se recomanda vaccinarea preventiva. Atentie, insa – exista o perioada in care puii sunt extrem de vulnerabili. Se stie ca vaccinul contine virusi atenuati, modificati sau morti. Daca in sange mai sunt anticorpi prezenti, ucid virusii ca si cum ar fi o infectie, urmand un interval in care nu exista suficienti anticorpi sa lupte cu o infectie, dar nici sa lase sa actioneze vaccinul. Dupa aceasta perioada, vaccinul este eficient si puiul este imunizat.

Vaccinarea se face la fiecare 2-4 saptamani pana ce puiul ajunge la varsta de 16 saptamani.

Exista anumite rase cu o predispozitie marita la aceasta boala, cum ar fi: rottweiler, doberman, pit bull terrier.

Daca supravietuieste dupa contactarea bolii, animalul dobandeste imunitate naturala, care se mentine pe o perioada de cel putin 3 ani sau chiar toata viata.

Semnele bolii apar la 5-6 zile dupa ce animalul a fost expus si se manifesta prin anemie, inapetenta, oboseala, voma, diaree, deshidratare. Febra nu este un simptom specific.

In primele doua saptamani dupa ce animalul a fost contaminat, cantitatea de virus eliminata prin fecale este maxima.

Testele hematologice sau testul ELISA fecale confirma prezenta virusului (in sange, respectiv fecale).

Tratamentul este complex, incluzand antibiotice (tetracicline, cefalosporine), pentru prevenirea infectiilor bacteriene secundare, antidiareice, aport intravenos de lichide, glucoza, potasiu, pentru deshidratarea la care este supus organismul. In ultimul timp, se practica si administrarea unor hormoni care stimuleaza formarea celulelor albe, pentru intarirea sistemului imunitar.

Se pot administra si medicamente care reduc greata (Metoclopramid) sau pentru prevenirea ulceratiilor esofagiene (Zantac).

Important de retinut este ca medicamentele nu se administreaza pe care orala, in special antibioticele, din cauza leziunilor intestinale existente.

Dieta la care va fi supus animalul in perioada de refacere va exclude hrana solida, recomandata fiind carnea fiarta (de pui), maruntita, orezul alb fiert, branza slaba si pastele. Mesele vor fi reduse cantitativ, dar administrate la intervale scurte (o ora, doua).

Baia este recomandata – inlatura urmele de virus si ajuta la decontaminare.

Singurii agenti dezinfectanti eficienti pentru igiena suprafetelor sunt inalbitorii (in special hipocloritul de sodiu), preparati in felul urmator: o parte inalbitor la 30 parti de apa, solutie cu care se spala toate obiectele potential contaminate (jucarii, cusca, covoare, vase pentru hrana).

Suprafetele inchise sunt considerate contaminate timp de o luna, in timp ce suprafetele deschise (sol, curte, parc etc) timp de 7 luni.

Foarte important este ca tratamentul sa fie efectuat intr-o clinica de specialitate, sub supravegherea unui medic.

Dar, mult mai important este sa nu se ajunga aici. De aceea, vaccinati-va animalele din timp!

The post Parvoviroza appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.