• Temperatura :37,8-39,5;
• Respiratia :20-30 resp/min;
• Pulsul :140-240 batai/min.

Fiziologia reproductiei

• Durata ciclului sexual :21 de zile
• Durata caldurilor :2-19 zile
• Momentul ovulatiei :Spontana
• Aparitia caldurilor dupa fatare :2 luni
• Gestatia :58-62 de zile
• Maturitate sexuala :F 6-10 luni/M 7-8 luni
• Varsta optima pentru reproductie :1 an
• Durata vietii sexuale :8-9 ani

Schema de vaccinare si deparazitare

Deparazitarea interna: Prima deparazitare interna se poate face la varsta de 14 zile , urmand sa se repete o data la 14 zile de minim 2-3 ori, ulterior deparazitarea efectuandu-se de minim 2 ori pe an . Este de preferat ca deparazitarea interna sa fie efectuata de un medic veterinar.

Deparazitarea externa: pentru pui se face numai in caz de urgenta si numai cu produse speciale pentru pui.
Pana la varsta de 7-8 saptamani, pisoii sunt protejati de anticorpii maternali.De aceea, va recomandam efectuarea vaccinarii dupa aceasta varsta.

7-9 saptamani –vaccin trivalent impotriva rinotraheitei virale, calicivirozei, panleucopeniei feline;
11-14 saptamani- vaccin trivalent impotriva rinotraheitei virale, calicivirozei, panleucopeniei feline si rabiei;

Schema de mai sus este pur informativa. Medicul veterinar este singurul in masura sa stabileasca programul vaccinal pentru animal in functie de contextul epidemiologic si de legislatia in viguare.
Vaccinarea va fi precedata de administrarea unui deparazitant intern.Daca este cazul se va administra si un deparazitant extern ( produsele folosite fiind alese de medical veterinar ).

Reguli de intretinere a puiului in perioada de vaccinare:

- Nu se tine in curte sau alta zona supusa intemperiilor (ex. Balcon)
- Nu se tine intr-un spatiu comun cu alt animal (exceptand ceilalti membrii cuibului) chiar daca acesta este deparazitat si vaccinat corespunzator, sau intr-un mediu in care a decedat un animal.
- Nu se transporta in conditii extreme de temperatura sau umiditate.
- Se fereste de contactul cu substante toxice sau ingerarea unor corpuri straine.

Reguli de alimentatie

Pentru a asigura pisicii o viata lunga si o sanatate durabila este necesar ca alimentatia sa indeplineasca cerintele individuale, in functie de varsta si de starea fiziologica. Aceasta inseamna ca ratia trebuie sa varieze cantitativ, dar si calitativ, pe masura ce animalul creste, inainteaza in varsta si apoi imbatraneste.

Alimentatia corespunzatoare a pisicii poate fi asigurata de catre proprietar atunci cand
acesta cunoaste necesitatile si obiceiurile ei alimentare.
Pisica este un animal carnivor, care are exigente nutritionale deosebite, greu de asigurat
printr-un regim omnivor.

In timpul perioadelor de boala (tulburari gastro-intestinale, urinare, respiratorii, febra), pisica nu isi ajusteaza corespunzator consumul de apa si deshidratarea devine o amenintare serioasa, in plus, productia urinara este in cantitate redusa (multe pisici urineaza o singura data in 24 de ore), iar urina este foarte concentrata. Trebuie, deci, incurajat consumul de apa. Pisica trebuie sa aiba la dispozitie in permanenta apa proaspata, curata, in mai multe vase,de preferinta de inox sau ceramice.

In ceea ce priveste preferintele alimentare, pisica isi selecteaza hrana dupa miros;
textura si marimea bucatilor joaca de asemenea un rol important.
La varsta de 5-7 saptamani se fixeaza preferintele alimentare, pe care pisica le pastreaza intreaga viata. Este important sa oferim pisoilor o hrana variata si corespunzatoare varstei.

Trecerea de la un aliment la altul se realizeaza treptat.Se inlocuieste gradat pana la un sfert de portie pe saptamana, in asa fel incat schimbarea alimentatiei sa se faca intr-o luna.
Pisica mananca putin si des, atat ziua cat si noaptea, si prefera variatia alimentara.
Necesitatile proteice ale pisicilor sunt mai mari decat ale cainilor, de aceea hrana industriala pentru caini nu este potrivita pentru acestea.

Proteinele de origine animala preferate de pisici sunt: carnea de pui, peste, vita, organe, smantana, ou, lapte. Oasele de pui fierte trebuie excluse din alimentatie, pentru ca pisicile nu pot digera colagenul modificat termic. Ficatul crud poate avea efect laxativ, iar consumul de ficat pe perioade lungi produce hipervitaminoza A, manifestata prin episoade hemoragice si leziuni cutanate. Pestele crud contine antivitamina B l, astfel incat alimentatia indelungata cu peste crud are efecte toxice.

Pe langa proteine, este bine ca ratia zilnica sa contina grasimi de origine animala, precum si fibre, asigurate de cereale si de legume.
Hrana industriala este o hrana completa, echilibrata, existenta atat sub forma umeda, cat si uscata. Este foarte important ca unei pisici hranite exclusiv cu mancare industriala uscata sa nu-i lipseasca apa proaspata.
Hrana uscata prezinta avantajul ca se poate adapta usor la necesitatile variate ale pisicii in cursul unei vieti.

Pentru mai multe date si informatii consultati medicul veterinar.

The post Sfaturi utile pentru proprietarii de pisici appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

Displazia de sold

- este o anomalie a articulatiei coxofemurale care genereaza laxitate cu durere, schiopatura, jena in statiune, la ridicare si in mers.
- Poate fi unilaterala sau/si bilaterala
- In cauza bolii sunt incriminati factori genetici dar si nutritionali.
- Selectia excesiva pentru cainii cu trenul posterior mai lasat, cu unghiul jaretului mai accentuat prin modificare pozitiei femurului, predispune la modificari in articulatia soldului.
- Tratamentul in formele incipiente (gradul I) consta in administrarea de substante antialgice.
- Problemele se rezolva prin interventie chirurgicala de corectare a unuor unghiuri ososase sau chiar plastia articulatiei.

Displazia congenitala a cotului

- este o anomalie in formarea articulatiei humero-radio-ulnare
- se manifesta clinic prin schiopatura si celelalte semne ale artrozei, eventual artrita cronica.
- Tratamentul este medicamentos, conservator, cu substante antialgice si antiinflamatorii;
- Interventia chirurgicala este necesara in formele avansate. Ca si in cazul displaziei de sold, se recomanda eliminarea de la reproductie a exemplarelor afectate.

Bursita (higroma) cotului

- reprezinta inflamatia pungii mucoase, subcutanate, situate pe capul olecranului (extremitatea proximala a ulnei)
- este cauzata de traumatisme minime dar continue in regiunea cotului.

Factori predispozanti :
• padocul stramt/ cusca mica
• lipsa asternutului/ unei saltele in locul de odihna sau legarea din scurt a animalului.
• la unii caini, bursita este o consecinta a pozitiei “pe burta“ (sternoabdominal) pe podea tare cu labele intinse inainte (apar forte de compresiune pe coate). Astfel, pe varful olecranului apare o tumefactie (umflatura) ce poate ajunge sa aiba marimea unui ou de gaina. Aceasta umflatura se mareste repede, avand la inceput o consistenta tare, apoi fluctuanta.
• Cronicizarea procesului inflamator duce la o tumefactie nedureroasa, rece, consistenta moale fluctuanta. In interiorul pungii (umflaturii) se afla un lichid seros la inceput, care se poate infecta, producand bursita infectata, purulenta, ce poate fistuliza.

In general, bursitele nu dau schiopaturi.
Tratamentul initial consta in aplicarea unor comprese reci sau efectuarea unor pensulatii cu tinctura de Iod.
Se poate face punctie si eliminarea lichidului, dar recidiva este iminenta.
Interventia chirurgicala, prin incizie in partea decliva si eliminarea continutului si a membranei mucoase, rezolva problema.
Pentru a preveni aparitia bursitei cotului, cainii trebuie tinuti in padocuri largi, prevazute cu asternut de saltea, in conditii de temperatura si umiditate normale. Se vor evita factorii favorizanti.

Atopia

Reprezinta o predispozitie genetica la sensibilizare cu exces de imunoglobine tip E prin anumiti alergeni cu manifestari imediate asupra pielii (eczema-dermatita atopica).

Etiologie
- sunt incriminati factori genetici, predispozitia individuala (boala evolueaza la unii subiecti in conditii identice – indivizi atopici)
- factori alimentari (proteina animala)
- se discuta despre o instabilitate autonoma a unor tesuturi fata de unii stimuli.

Factorii favorizanti
- diferite disendocrinii ( hipertiroidism si sindrom Cushing )
- carente vitamino-minerale
- conditii de mediu ( umiditate, temperatura ).

Cauze determinante/alergeni
- polen,
- saliva puricelui
- praf
- diferite medicamente (vaccinuri).

Se pot observa leziuni la nivelul pielii cu aspect eritematos (rosiatic), pustulos, scvamos, peste care intervine pruritul (mancarimea), care duce la grataj (scarpinat), rezultand zone fara par, infectate cu germeni banali.

Aceste leziuni apar, cu predilectie, in anumite zone si pot fi dispuse simetric:

- eczema dorsala – pe spate;
- eczema eritematoasa – subaxilara si pe fata interna a coapselor;
- eczema acuta umeda – frecventa vara si manifestata prin depilari localizate pe fata, spate si de-a lungul coloanei vertebrale.

Eczemele pot avea si alte localizari: pe laturile obrajilor, eminentele osoase, scrot, periocular, perivulvar.

Tratamentul este medicamentos – local si general – in functie de tipul leziunii si a antibiogramei.
Desensibilizarea cu antihistaminice sau cortizonice este esentiala.
De importanta majora este tratamentul igieno-dietetic – alimentatie echilibrata, cu excluderea carnii, si conditii bune de intretinere.
Se vor evita factorii predispozanti, favorizanti si determinanti.

Nefritele

Sunt fenomene inflamatorii care, prin cronicizare, duc la procese degenerative si reversibile (scleroza renala) si la insuficienta renala cronica cu sindrom uremic.

Nefropatiile sunt generate de mai multe cauze, printre care cea mai frecventa este infectia inaparenta cu leptospira.
De asemenea, pot avea si cauze toxice (diferite substante, medicamente, otravuri, metale) si infectioase (dezvoltarea unor procese infectioase).
Majoritatea cainilor ciobanesti, la o varsta avansata (8-10 ani) sufera de nefropatii cronice.
Sunt incriminati diferiti germeni si toxinele acestora. Se mai citeaza si cauze imune- autoimunopatii.

Clinic, fenomenele inflamatorii si degenerative se reflecta asupra starii generale a organismului: animalul este abatut, pozitie cifozata (din cauza durerii renale), prezinta sensibilitate foarte mare la palpatie in zona de proiectie a rinichilor, iar culoarea si consistenta urinei sunt modificate. Toate acestea pot culmina cu uremia, apoi sindromul uremic, reprezentat prin coma uremica. Tratamentul, in functie de cauze, consta in rehidratarea organismului, dezintoxicare si antibioterapie (foarte multi germeni sunt rezistenti la anumite antibiotice).

Dermatita interdigitala

Reprezinta inflamatia pielii din zona interdigitala. Clinic apare supuratia, pruritul, depilatia din cauza linsului, infectia netratata putand degenera in necroza.

Preventia presupune:

- evitarea umezelii, a frigului, a solutiilor caustice
- ferirea animalelor de contactul cu diverse corpuri contondente ce pot provoca leziuni interdigitale
- masuri de igiena (curatarea adaposturilor, toaleta interdigitala, taierea unghiilor)

Tratamentul este medicamentos cu antiinflamatoare si antibiotice (conform antibiogramei) pe cale generala, local cu dezinfectante si prafuri sicativante cu antibiotic.

Criptorhidia

Reprezinta lipsa unuia sau a ambelor testicule, care raman in abdomen, neefectuand migratia.
Fiind o maladie genetica, se vor elimina de la reproductie exemplarele afectate.
Tratamentul este chirurgical, prin castrare. Uneori se incearca readucerea testiculului in scrotum si pexia acestuia, manopera nejustificata din punct de vedere reproductiv, insa benefica, datorita eliminarii riscului de malignizare a testiculului din abdomen.

Prognatismul si brevignatismul

Reprezinta anomalii de conformatie a maxilei sau a mandibulei.
Prognatismul presupune lungirea maxilei sau a madibulei fata de normal (o mandibula mai mare in raport cu maxilarul – prognatism inferior; o maxila mai mare in raport cu mandibila – prognatism superior).

Brevignatismul presupune scurtarea maxilei sau a mandibulei fata de normal (brevignatism superior – scurtarea maxilei; brevignatism inferior – scurtarea mandibulei).

Generic se foloseste numai termenul de prognatism.
In cazul formelor usoare, tratamentul consta in folosirea unor aparate dentare. Animalele afectate vor fi excluse de la reproductie.

Dilatatia gastrica

Subiectul a fost dezvoltat la articolul precedent aici.

The post Ciobanescul german appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

SIMPTOMATOLOGIE

Pentru o mai buna percepere a simptomelor, le vom descrie pe faze, de la momentul debutului.

Faza I (de debut)

- semnele se pot confunda cu cele ale unei indigestii
- apar stari de neliniste, alternate cu momente de acalmie
- animalul respira dificil si saliveaza
- incearca sa vomite, fara a elimina continut gastric
- animalul priveste spre abdomen ( autoascultatie )
- se ridica si se aseaza, intinzandu-se pe burta in mod repetat
- toracele si abdomenul devin ca un butoi.

Faza II – stare generala agravata

- cainele este nelinistit, speriat, geme
- salivatia este foarte abundenta
- incercarile de a voma devin tot mai frecvente
- mucoasele aparente (gingii, limba, fata interna a pleoapelor) sunt rosiatice la inceput, apoi capata o culoare rosu inchis
- bataile inimii sunt frecvente (80-100 batai / min – la dogul german)
- abdomenul este foarte marit in volum, tare, sunand a gol la percutie.

Faza III – ultima faza, cea mai dramatica

- mucoasele aparente devin cianotice
- cainele nu se mai poate tine pe picioare si tremura
- abdomenul este exagerat de umflat, bataile inimii sunt foarte intense, respiratia este ampla si superficiala iar pulsul slab, filiform. In aceasta faza, moartea este iminenta.

Primul ajutor nu il poate acorda decat medicul veterinar. Necesita o interventie de maxima urgenta. Daca nu se intervine in timp util, dilatatia gastrica se poate complica cu torsinunea stomacului si moartea animalului.
Pentru medicul veterinar conteaza foarte mult anamneza (relatarea de catre proprietar a evenimentelor si a imprejurarilor producerii afectiunii), de aceea cainele trebuie adus de persoana in a carei grija se afla. La examenul cu raze Roentgen, fara substante de contrast, stomacul apare destins, iar organele abdominale impinse caudal (mult in spate).
Diagnosticul diferential se face in raport cu diferite tipuri de intoxicatii sau cu obstructia pilorului, cand voma apare in jet postprandial (dupa masa).

Prevenire
Predispozitia pentru dilatatia gastrica o au cainii cu pieptul adanc, animalele lacome, infometate, cele cu temperament mai agresiv.
Pentru a preveni aceasta afectiune, trebuie tinut cont de urmatoarele recomandari:
- cainii adulti, de talie mare, trebuie hraniti de 2-3 ori pe zi, iar tineretul de cel putin 3-4 ori/ zi;
- cainii nu trebuie sa fie agitati inainte de masa si dupa masa (cel putin o ora);
- chiar daca apa este lasata la dispozitia cainelui, aceasta trebuie ridicata cel putin o ora dupa masa;
- pentru cainii de talie mare, castroanele cu mancare trebuie sa fie asezate pe cat posibil la inaltime, pentru a reduce volumul de aer ingerat in timpul mesei (regula contestata de unii specialisti, care sustin contrariul);
- schimbarea alimentatiei trebuie facuta treptat pe parcursul a 3-5 zile, niciodata brusc;
- cainii din rasele predispuse trebuie hraniti individual, intr-un loc linistit;
- nu se vor hrani cainii inainte de a fi transportati pe distante lung;.
- In timpul transportului trebuie evitata franarea si accelerarea brusca;
- Se vor evita alimentele fermentescibile: mazare, fasole, varza;
- Se vor supraveghea animalele cu alotriofagie (sindrom de pica – ingerarea de obiecte sau alimente necomestibile);
- Se va evita consumul de oase de pasare sau de miel (falange, vertebre) pe care cainele le inghite fara a le mesteca;
- Femelele in timpul parturitiei (fatarii) se vor supraveghea atent, deoarece, din cauza contractiilor musculare abdominale, poate aparea dilatatia gastrica.

Recomandam sa nu se achizitioneze animale provenite din parinti care au dezvoltat sindromul de dilatatie gastrica, deoarece, printre cauze, este incriminata si transmiterea genetica.
Proprietarii cainilor care au facut dilatatie gastrica vor tine la curent medicul veterinar despre starea de sanatate a animalului, pentru a preveni o recidiva (care, de obicei, este iminenta in cazul in care nu s-a efectuat fixarea chirurgicala a stomacului).

The post Dilatatia gastrica appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.

• · Temperatura normala a corpului cainelui este cuprinsa intre 38 si 39 grade C.
• · Frecventa respiratorie: cca 10-40 respiratii/minut
• · Puls: 60-70 batai pe minut la caini adulti de talie medie si mare, 120-180 batai pe minut la rasele mici, 200-220 batai pe minut la pui.
• · Perioada de ovulatie (caldurile) apare in general de doua ori pe an, avand o durata medie de 14-21 de zile, perioada optima pentru imperechere fiind intre a 9-a si a 13-a zi.
• · Durata perioadei de gestatie este cuprinsa intre 57 si 63 de zile. Varsta media a pubertatii: 7-10 luni la mascul si 6-12 luni la femela.

Schema de vaccinare si deparazitarile

• Deparazitarea interna: prima deparazitare interna se face la varsta de 4-5 saptamani, repetandu-se la 12-14 zile; ulterior, deparazitarea se efectueaza o data la 3-4 luni (de 3-4 ori pe an)
• Deparazitarea externa pentru pui se face numai in caz de urgenta si numai cu produse speciale pentru pui. Este de preferat ca deparazitarea interna sa fie efectuata de un medic veterinar.
• Vaccinarea: se va face in principiu o data la 14 zile, incepand cu varsta de 6 saptamani, fiind obligatoriu precedata de o deparazitare.
• Vaccinarea corecta este o conditie esentiala pentru mentinerea sanatatii catelului dvs. Iata mai jos o schema simpla de vaccinare pentru canide:
  • 6 saptamani: vaccin impotriva parvovirozei
  • 8 saptamani: vaccin polivalent
  • 10 saptamani: vaccin impotriva coronavirozei
  • 12 saptamani: vaccin polivalent (rapel)
  • 14 saptamani: vaccin impotriva coronavirozei
  • 6 luni: vaccin antirabic

Pana la incheierea acestei perioade, respectiv in primele 14 saptamani de viata, puiul nu trebuie scos deloc afara (exceptand situatiile speciale, precum vizita la medicul veterinar) si nu se spala.

Vaccinul polivalent si cel antirabic se repeta anual.

Vaccinarea si deparazitarea interna trebuie efectuate numai de medicul veterinar, care va alege schema potrivita pentru varsta animalului.

Reguli de intretinere a puiului in perioada de vaccinare:

• Nu se tine in curte sau alta zona supusa intemperiilor (ex. balcon)
• Nu se tine intr-un spatiu comun cu alt animal (exceptand ceilalti membri ai cuibului), chiar daca acesta este deparazitat si vaccinat corespunzator, sau intr-un mediu in care a decedat un animal.
• Nu se transporta in conditii extreme de temperatura sau umiditate.
• Se fereste de contactul cu substante toxice sau ingerarea unor corpuri straine.

Reguli de alimentatie:

Meniul cainilor difera in functie de varsta, rasa si chiar individ.

In cazul raselor sau indivizilor predispusi la afectiuni dermatologice, ale ficatului sau care manifesta o sensibilitate a sistemului digestiv, pentru stabilirea unui regim alimentar optim, este necesara contactarea medicului veterinar.

Elemente nutritive indicate pentru un regim alimentar complet si sanatos in perioda de crestere:

• orez sau arpacas (fiert in prealabil foarte bine)
• supa de pui/vita fara oase
• oase de vita mari, foarte bine fierte
• un galbenus de ou pe saptamana
• branza dulce, iaurt (fara zer)
• biscuiti simpli
• mamaliga
• legume (morcov, telina, pastarnac, ardei gras, rosii) fierte sau crude
• conserve sau hrana uscata pentru pui (junior); recomandabila fiind alegerea produselor premium: Belcando, Royal Canin, Hills, Pro Plan etc.

Interzis in alimentatie!

• carnea de porc
• oasele de porc, peste sau pasare
• fasolea, mazarea, varza, cartoful, ceapa, spanacul (toate legumele care contin o cantitate mare de amidon sau fermenteaza)
• branza sarata, cascavalul, sau branzeturile fermentate
• grasimile animale in exces sau prajelile
• mezelurile de orice tip
• albusul de ou
• painea proaspata
• ciorbele
• bauturile alcoolice sau acidulate
• dulciurile

Indiferent de varsta si rasa cainelui, orice aliment va fi introdus treptat in alimentatie pentru a evita indigestia alimentara.

Din momentul trecerii exclusiv pe hrana uscata, asigurati cainelui apa la dispozitie in permanenta.

Indiferent de calitatea si cantitatea hranei administrate, suplimentarea cu vitamine si minerale este obligatorie.

Trecerea de la regimul alimentar bazat exclusiv pe lapte matern la un regim nutritiv complex incepe treptat, la varsta de 4-6 saptamani. Pentru inceput se prefera hrana cat mai lichida.

Odata cu cresterea in varsta a puiului, se poate reduce cantitatea de hrana umeda in favoarea celei uscate.

Intre 6 si 8 saptamani este recomandabil un regim nutritiv, care cuprinde 6 mese pe zi, cat mai bogate in minerale si vitamine.

Din cea de-a doua luna de viata puteti elimina treptat cate o masa, pana la varsta de 6 luni, cand este de preferat sa ajungeti pana la 2-3 mese zilnic.

Dupa primul an, puteti hrani cainele o data sau de doua ori pe zi, asigurand insa necesarul caloric si mineral optim unei bune dezvoltari a acestuia.

Pentru mai multe detalii, consultati medicul veterinar.

The post Sfaturi utile pentru proprietarii de caini appeared first on Iraida Cabinet Veterinar.